Cugetare profundă nr. 3
Mă explic: nu exista nimic mai credul decât cinicul. Din cauză că încă mai crede cu toată tăria că lumea are un sens și fiindcă nu reușește să renunțe la neroziile copilăriei adoptă el atitudinea inversă. ”Viața e o târfă, nu mai cred în nimic și-o să profit de asta până mi s-o face greață” este deviza naivului contrariat.
”Cei care știu să facă fac, cei care nu știu să facă îi învață pe alții, cei care nu știu să-i învețe pe alții îi învață pe cei care-i învață pe alții, iar cei care nu știu să-i învețe pe cei care-i învață pe alții fac politică.”
Ceea ce vrea să spună această fraza nu este că incompetenții au un loc sub soare, ci că nimic nu-i mai dur și mai nedrept decât realitatea umană: oamenii trăiesc într-o lume unde cuvintele, și nu faptele, au putere, unde competența supremă este stăpânirea limbajului.
Oamenii trăiesc într-o lume în care cei slabi sunt cei care domină.
Ceea ce vrea să spună această fraza nu este că incompetenții au un loc sub soare, ci că nimic nu-i mai dur și mai nedrept decât realitatea umană: oamenii trăiesc într-o lume unde cuvintele, și nu faptele, au putere, unde competența supremă este stăpânirea limbajului.
Oamenii trăiesc într-o lume în care cei slabi sunt cei care domină.