Casa, dulce casa

Dragilor, a venit in sfarsit momentul sa va spun de ce am lipsit o buna perioada de timp de pe blog pe la inceputul lunii august. Nu mi-a fost deloc usor sa admit atunci si mi-e destul de greu sa vorbesc despre cele intamplate chiar si acum, dar v-am promis si cred ca imi va face si mie un pic mai bine daca mi-as deschide un pic sufletul si aici.

 

Acum mai bine de trei saptamani am primit una din cele mai triste vesti. Era 8 dimineata si o prietena de familie ma anunta prin telefon ca mi-a murit bunica. Pentru o fractiune de secunda am ras, spunandu-mi ca e imposibil, deoarece in weekend-ul ce urma era ziua ei si voiam sa ii fac o surpriza si sa o vizitez in Slobozia, orasul meu natal.

 

Ar fi implinit 78 de ani, din care o mare parte din ei i-a oferit familiei, avand grija de fiecare dintre noi cum stia ea mai bine. Am copilarit cu ea alaturi, m-a crescut si a avut grija de mine pana la inceputul liceului, cand eu si mama ne-am mutat in propriul nostru apartament. Dar tot la bunici era casa mea. Apoi am plecat in Bucuresti, la facultate, si am trait ba cu unchii mei, ba cu diversi colegi de apartament, iar acum singura. Si, culmea, tot la bunici ma simt ca acasa.

 

 

 

Asa ca luna asta mi-am completat bratara Pandora cu un nou talisman ce reprezinta exact asta – casa, dulce casa. Mi se pare ca exprima tot ce insemna bunica mea pentru mine: afectiune, caldura, veselie, siguranta, familie. Ea reusea mereu sa-si reuneasca copii si nepotii, chiar si daca numai la mesele de Craciun, de Paste sau de ziua ei.

 

Voi purta acest talisman atent lucrat din argint mereu pe bratara, la fel cum port mereu poza bunicii mele in portofel, pentru a-mi aminti mereu de unde provin si cat de mult mi-a oferit aceasta superba si harnica femeie in primii mei 25 de ani de viata. Si voi incerca sa fiu mereu vesela, cu zambetul pe buze, deoarece stiu ca ii placea nespus de mult sa ma auda razand.

 

 

Voi unde va simtiti ca acasa?

 

Lots of love,

Aleka Sarah. ♥

12 Comentarii

Spune-ti parerea

12 thoughts on “Casa, dulce casa

  1. Daniela

    Condoleante, Aleka! Stiu cat de mult insemna bunica pt tine! Fii puternica si nu uita ca cineva acolo sus este ingerul tau pazitor! Te imbratisez!

    Reply
  2. candrea nadia alina

    imi pare extrem de rau…Dumnezeu sa o aseze intre cei drepti, iar tu sa fii sanatoasa si sa o pomenesti mereu…Eu ma simt ACASA numai alaturi de familia mea, de parintii mei. Desi am plecat de multa vreme de acasa, pe cand aveam numai 18-19 ani (au trecut 16 ani de atunci!)- pastrez o legatura cat pot de stransa…si acolo, cu ei, ma simt eu cel mai bine! Te pup!

    Reply
  3. Adriana Stoian

    Condoleante! Stiu prin ce treci… acum 5 ani am trecut si eu prin aceeasi situatie si nu e zi in care sa nu ma gandesc la bunica si sa nu imi fie dor de ea. Fii puternica!

    Reply
  4. Rodica Granpier

    Condoleante 🙁 …te inteleg foarte bine si pe mine m-a crescut bunica,o consideram mama mea…era o fiinta minunata,cu un suflet de aur….cu toate ca au trecut mai mult de 20 de ani de cand a plecat in lumea ingerilor,ma gandesc la ea in fiecare zi si mi-as dori de multe ori sa o am alaturi..

    Reply
  5. Ioana

    Îmi pare rău, Aleka… Ştiu cum e…Am crescut cu bunicii şi m-am întors mereu cu drag la ei. S-au împlinit 3 ani de când bunicul meu nu mai e şi în fiecare zi mă gândesc la el 🙂 Be strong!

    Reply

Leave a Reply to Ioana Cancel reply