Mici frustrari de blogger

Buna,

 

Ma numesc Aleka Sarah Vladareanu si fac PR de la 17 ani. Desigur, nu stiam cum se numeste atunci, dar dupa ce am terminat niste studii in acest domeniu, mi-am dat seama si acum ma pot numi specialist. Ba mai mult, de 5 ani sunt si blogger, iar de 3 ani imi place sa ma ocup de partea de Social Media.

 

Ce legatura au toate aceste lucruri cu articolul de azi? Simplu: de cand sunt blogger sunt din ce in ce mai frustrata. Fericita ca fac ce-mi place, dar frustrata de cei ce se considera specialisti in relatii publice. Comunicarea ar trebui sa fie punctul lor forte, dar undeva, cumva, multi si-au pierdut aceasta abilitate.

 

Din cauza stresului, a volumului de munca sau a lipsei de pregatire in domeniu, multi oameni de PR ne obosesc la randul lor pe noi, bloggerii. Motiv pentru care m-am gandit sa le ofer (fara a da nume) putin feedback din partea blogosferei. Asadar, aveti mai jos cateva momente sau situatii neplacute din experienta proprie si nu numai…

 

 

1. Cand PR-ul imi trimite pe mail reminder pentru un eveniment, dar nu si invitatia propriu-zisa. Sa inteleg ca sunt pe un fel de backup list? Sau ai uitat sa-mi trimiti si mie invitatia?

 

2. Evenimentele de lansare a unui produs/unor produse ce au loc in baruri sau sali de evenimente intunecate. E un produs nou – inseamna ca eu ca blogger vreau sa fiu printre primii care posteaza macar o poza cu respectivul, de la eveniment; deci ne trebuie lumina buna, deoarece nu toti suntem fotografi profi cu aparatele dupa noi.

 

3. Cand o agentie imi trimite propunerea de a participa ca blogger la concursul clientului sau, concurs ce are loc pe un alt blog – din campanie, deci platit, evident. Eu sustin cu drag campaniile care imi plac si fara sa fiu platita cumva, dar in felul meu. De asemenea, ma astept ca oamenii de PR sa-si dea seama ca nu mai sunt un blogger mic care are nevoie de promovare printr-un astfel de mecanism.

 

4. Cand specialistul de PR nu iti raspunde la mailuri. Nici macar la al 3-lea mail ce contine aceeasi intrebare. Nici macar pe Facebook, printr-un mesaj privat. Eu, ca blogger, am facut tot ce m-a rugat el, iar pe el nu il mai intereseaza de ce am eu nevoie. Si nu-i cer luna de pe cer, ci doar un simplu raspuns.

 

5. Cand o agentie sau un brand imi trimite un cadou prin curier, dar uita sa ma anunte la telefon sau pe mail. Poate mi-am schimbat adresa, poate sunt plecata din oras sau poate – sunt atatea posibilitati. Iar mie imi place sa stiu cand trebuie sa astept ceva sau pe cineva.

 

 

6. Cand un om de PR imi trimite constant comunicate de presa, dar nu si invitatii la evenimente, ca sa vad si eu noutatile, sa le testez ca sa-mi pot da cu parerea. As vrea sa stiu si eu macar de ce nu sunt invitata. Pot intelege cu usurinta daca cititorii blogului meu nu sunt in targetul lor. Dar atunci de ce imi trimite oricum comunicate?

 

7. Cand asa zisul specialist te mai obliga – nu “roaga” – sa faci cate ceva, desi ati stabilit de la bun inceput care e datoria ta. Pai, una zicem, alta facem? Daca ne-am pus de acord de la inceput ca voi scrie un articol de concurs de 3 paragrafe, cu 2 poze, un link si cateva conditii simple pentru cititori, apoi nu ma pui sa mai adaug 2 linkuri, 5 poze si un ditamai regulamentul de 6 pagini intr-o postare pe blog.

 

8. Ma inviti intr-un final la evenimentul tau. Vorbesti cu mine la fata locului, imi zici ca iti place cum scriu si ca pastram legatura, apoi dupa ce revin eu pentru follow-up si iti trimit postarea mea (si mai sunt si prima care a scris), tu ma ignori cu desavarsire. Ba mai mult, comunici in continuare cu alti bloggeri, dar mie nu-mi dai nici macar un amarat de feedback. Cu ce ti-am gresit? Si da, bloggerii comunica intre ei, in special daca sunt prieteni.

 

9. Ca specialist de PR si Social Media + blogger, sunt in stare si imi place sa vin cu idei noi de campanii si strategii, pe care le impart cu drag cu agentiile si brandurile de la care am asteptari. Imi place sa ma implic in campanii mai creative si interesante, cu scopuri concrete. Din pacate majoritatea agentiilor (si clientii lor) le refuza sau nu stiu cum sa le prezinte mai departe clientului si in final ajung sa desfasoare aceleasi campanii fumate si fara sens.

 

10. Nu fi fals! Si nu te lingusi pe langa mine. Stiu ca trebuie sa fii mereu cu zambetul pe buze si amabil intr-un astfel de domeniu, dar nu e necesar sa exagerezi. Si pana la urma cu totii suntem oameni si avem fiecare problemele noastre. Nu ma supar daca intr-o zi esti mai neatent sau nu la fel de jovial. Ba chiar mi-ar face placere sa te scot la o cafea si sa-ti ascult supararea.

 

 

In final, vreau sa spun ca eu chiar admir agentiile si brandurile ce stiu sa comunice si sa-si faca treaba bine (nici aici nu voi da nume) si specialistii care sunt mereu proactivi si deschisi la propuneri.

 

De asemenea, ma bucur ca exista oameni care stiu sa isi actualizeze listele cu contacte de presa, care sunt atenti la sugestii si vin in intampinarea bloggerilor, intelegand ca blogurile sunt canale de comunicare, dar ca cei din spatele lor sunt si consumatori.

 

Iar pentru mine, ca blogger, e foarte important sa primesc informatii corecte si la timp, pentru a le oferi mai departe cititorilor, deoarece ei sunt de fapt pe primul loc.

Lots of love,

Aleka Sarah. ♥

38 Comentarii

Spune-ti parerea

38 thoughts on “Mici frustrari de blogger

  1. Ana Maria Tatucu

    Doamna, ma inclin, ai scris bine. Si eu am primit un reminder la un eveniment ce era cam a doua zi….noroc ca produsele respective imi placeau. Ce sa mai zic de branduri carora le-am scris si ….exact ca si cum as fi scris pisicii mele, nu am primit nici un reply. Dar sunt si oameni extraordinari printre ei pe care ii admir cu toata fiinta mea .

    Reply
    1. Aleka Sarah Post author

      Multumesc, Ana Maria! Da, am intalnit si oameni muncitori extraordinari de cand cu blogul, cu care am colaborat cu mare drag. Dar sunt putini fata de cei mentionati mai sus…

      Reply
  2. Macy

    Frumos articol, acum sa ia aminte si aceste agentii de PR. Iar bloggeri incepatori pot invata de aici cam la ce sa se astepte din partea lor 🙂

    Reply
  3. Kleo

    unde’i butonul de like cand ai nevoie de el :))) asa este ai totala dreptate si ma bucur ca ai mentionat ca bloggerii chiar comunica intre ei 🙂

    Reply
  4. Beauty by Coco

    Inca un articol frumos, bine scris se vede ca ai scris cu pasiune.
    Da sunt oameni de PR care inteleg ca asta trebuie sa faca sa comunice si sa promoveze Brandul lor si altii care fac mai mult actiuni de Mkt si mai putin actiuni de comunicare.
    Mai este si problema Spamurilor, de ex. in compania in care am lucrat eu (stii bine unde 🙂 aveam un program de protectie exagerat adica nu imi intrau e-mailurile de pe gmail si intrau fffoarte putine de pe yahoo, deci era clar ca nu pot raspunde.
    Cred ca cel mai bun “remediu“ este sa nu mai colaboram cu cei care nu isi doresc sa se promovoze pe canalele de Blogging si sa-i ignoram si noi atunci cand trimit informari si sa-i promovam pe cei care isi doresc promovare. 🙂

    Reply
  5. Lola

    Treaba cu comunicatele de presa mi se intampla aproape zilnic. Totul pana intr-o zi cand m-a prins nu in cele mai bune toane si le-am oferit un raspuns diplomatic, dar usturator. Si ghici ce s-a intamplat? NIMIC.

    Reply
  6. Larisa Duță

    Eu am stabilit de la început totul împreună cu sponsorii și colaboratorii, imediat ce mi-am încheiat colaborarea cu primii avuți, însă cu o persoană am avut o mare neplăcere, din cauză clară că nu erau nici profesioniști, nici oameni simpli cu bun simț. Sunt totuși rezervată în privința detaliilor. Cert este că precizez acum mereu că recenziile au fost, sunt și vor fi sincere.
    Mi s-a întâmplat de două ori să primesc răspunsuri întârziate și m-a cam deranjat, sincer…
    Btw : și eu vreau să devin PR 😀

    Reply
  7. fashiondoctor

    bine ai scris. de obicei e ok, dar sunt si cazuri… Cand primesc post event la care nu am fost invitata, sa public stiri cu produse ce nu le-am testat, nu primesc raspuns cand intreb ceva. cred ca si asta e o arta.

    Reply
  8. Vera

    Ştii care este principala problemă a PR-ului în România? Că este contaminat cu tot felul de domnişoare ca tine, care au impresia că ştiu meserie.

    TU nu ştii PR. Tu eşti o simplă pişcotară mică. Sau, dacă mă poţi contrazice, mi-ar plăcea să îmi spui o campanie făcută de tine.

    Cu exprimarea unei fetiţe de clasa aIV-a, scrii pe blogul tău despre cât de rebelă şi diferită erai tu în clasele primare şi la finalul postului trânteşti două cuvinte despre un parfum de la Avon. Mă rog, poate că scrii atât de prost pentru că eşti foarte prost (sau deloc?) plătită. Dar cred că este mai degrabă lipsa oricărui talent. Şi apoi te plângi că nu ţi se răspunde? Într-adevăr, este neplăcut şi nepoliticos, dar este de înţeles reacţia asta. Pentru că tu te dai expertă şi promiţi mult. Iar apoi se văd rezultatele jalnice.

    PR-iţele de care te plângi tu sunt la fel ca tine. Nişte fete prostuţe. Că dacă le-ar duce căpuţele, ar lăsa-o mai uşor cu promovarea prin bloguri. Voi, blogării, vă citiţi voi între voi (am ajuns aici pentru că te-a promovat pe FB un alt bloger). În rest, nimanui nu îi pasă ce mâncaţi voi aici. Excepţiile sunt foarte puţine iar tu nu ai nicio şansă să fii una.

    Tu nu cunoşti puterea reală a PR-ului sau a social media. Că dacă ai cunoaşte-o ţi-ar fi ruşine să te numeşti specialist şi ţi-ai închide blogul.

    Ştii, şi eu am studii în domeniu, şi eu lucrez în domeniu. Şi cunosc alţi oameni asemenea. Oameni care chiar au făcut ceva, dar care nu au aroganţa ta. Mă intrigă tupeul cu care tu te numeşti specialist. Cică de la 17 ani! Eşti afonă într-ale PR-ului, eşti ca o manea. Eşti o fetiţă incapabilă să urmărească noile tendinţe, cu atât mai puţin să creeze. D-asta PRii nu îţi ascultă ideile. Pentru că tu nu ai idei, tu doar copiezi după ureche.

    Ştiu că postul meu nu va fi publicat. E OK. Nu l-am scris pentru ceilalţi blogeri care te citesc, deşi ei sunt la fel ca tine şi d-asta îţi ţin partea. E personal, e pentru tine.

    Ai ajuns la finalul postului meu. Acum mai citeşte o dată, că nu ai înţeles nimic.

    Eşti afonă într-ale PR-ului.

    Reply
    1. Aleka Sarah Post author

      Scuza-ma, Vera, dar de unde stii tu ca sunt afona intr-ale PR-ului? 🙂 Mi-ai vazut pana acum campaniile si munca in agentii? Inainte sa spui lucruri urate la adresa mea, te-ai interesat sa vezi pentru cine si cum am lucrat? Ah, nu ti-a placut TIE munca mea, asta e cu totul alta problema. Cat despre stilul meu de a scrie pe blog, te-ai intrebat vreodata daca poate e alegerea mea sa pun mai multe imagini si mai putin text? De cand l-am creat, blogul meu a fost mai mult vizual, pentru ca am eu o pasiune pentru domeniul foto-video. Te-ai intrebat vreodata daca nu cumva publicului meu ii place cum scriu si despre ce scriu? Daca tie nu iti place, inseamna ca nu esti in target. Si poate in situatia ta sunt si alti oameni de PR, dar prefer sa mi se spuna ca nu le place de mine, decat sa nu-mi raspunda niciodata la mailuri. Dar acum vine intrebarea: de ce m-au mai contactat si de ce au mai vrut sa colaboreze cu mine?

      Cat despre noile tendinte… uitmitor (pentru tine), eu le-am aplicat in locurile unde am lucrat, eu am propus sa observam si noile tendinte si mi s-a raspuns de obicei cu spatele, cu scepticism. Asta nu inseamna ca nu sunt la curent cu ele. Ah, da? Nu e buna promovarea pe bloguri? Noi, bloggerii, ne citim intre noi? Ma faci sa rad si sa-mi dau seama ca mi-am batut gura (de fapt, degetele) degeaba.

      Si de unde stii tu ca blogul meu nu da rezultate in anumite campanii si in general? Mi-ai cerut raport din Google Analytics cumva? Te-ai uitat pe Facebook la Reach si TAT? Tu stii ca eu ofer dupa fiecare campanie cate un raport frumos structurat cu toate informatiile necesare PR-ilor pentru a demonstra clientilor ca a avut rezultate campania lor pe blogul meu? Nu, ma indoiesc ca stii toate aceste informatii.

      Vera sau Alina (ca ai alt nume in mail), eu nu am o problema cu publicarea comentariului tau. Chiar daca e negativ si nici macar putin constructiv. Cum ziceam, multi stiu sa vorbeasca urat, dar putini vor sa si ajute. Daca tot sunt un PR asa de prost, de ce nu-mi dai tu niste sfaturi? Ca din cate imi zici tu, te pricepi mai bine ca mine in acest domeniu.

      Daca nu vrei, e ok. Atunci inseamna ca ai ajuns si tu la finalul comentariului meu si ar fi cazul sa te gandesti la intrebarile de mai sus. Daca ai raspuns la ele, o sa-ti cred pe cuvant cuvintele. Daca nu, inseamna ca habar nu ai cine sunt si ce fac si cum lucrez. Ergo, se pare ca nu ai inteles deloc rostul articolului meu.

      Reply
    2. Nitu Mirela

      Ingamfare, supradimensionare a ego-ului, dispretul pentru ceilalti, autosuficienta omului care a reusit “sa se aranjeze” cu slujba, sentimentul de aparare a tagmei profesionale fara o analiza obiectiva, constructiva a faptelor, certitudinea fara baza ca oamenii si specialistii din domenii diferite sau paralele nu au nevoie unii de altii – de colaborare benefica pentru toti, invidie poate pentru tineretea altora sau … doar rautate pura pentru semeni. Asta-mi inspira acest comentariu mult prea brutal si fara nicio urma de profesionalism intr-ale comunicarii. Practic contrazice insusi sensul, definitia cuvantului “comunicare”, ca sa nu mai vorbim de utilitatea in cadrul profesiei. Cuvinte urate, dispretuitoare, jignirea unei persoane necunoscute, ton nu ironic, cum s-a vrut, ci zeflemitor, neprofesional, de tzatza la gard care crede ca stie tot si a obtinut tot, ca nu i se mai poate intampla nimic neplacut. Da, comentariul asta este CHIAR o manea, are toate elementele! Si probabil deja i s-au bagat banii in san sau i-au fost aruncati pe “scena”, pentru un bis, de catre colegii PR cunoscuti si nemultumiti de articol si de existenta bloggerilor, dar mai putin “curajosi”. Mai ca ma asteptam si la un dans la bara, era urmarea fireasca.
      Cat despre diagnosticul medical, este foarte simplu, dar nu-l pun. Eu am invatat la scoala mea ca mai intai trebuie sa stai de vorba cu “pacientul”, sa-i asculti si varianta lui, si problemele, sa-l consulti si abia dupa aceea sa te pronunti definitiv. Altfel esti un doctor prost. Iar Vera sau Alina a demonstrat-o acum, mai clar decat si-ar fi dorit: nu zic ca nu este PR sau este unul prost, zic doar ca este unul foarte slab pregatit si nu si-a demonstrat prin nimic experienta declarata. Practic a confirmat spusele din articolul tau, Aleka.

      Reply
  9. coco

    de ce se simte lezata Vera…sau ma rog, ca nu ne lasa datele de identificare…stia ca scrii despre ea…sau a presupus? :))))))))
    lasand gluma la o parte, ai dreptate si iesirea d-soarei Vera- cam deplasata, ca un atac personal!!!

    Reply
    1. Aleka Sarah Post author

      Daaa… nu inteleg acest mecanism: sa particip ca blogger intr-o campanie desfasurata pe alte bloguri. Ah, daca bloggerul/bloggerita mi-e prieten/a sau daca imi place articolul din campanie, atunci comentez cu mare drag pentru a-mi arata aprecierea. Dar in general concursurile pentru bloggeri pe ALTE bloguri nu mi se pare ca au succes si nu le inteleg scopul.

      Reply
  10. Ioana Dumitrache

    Nu pot sa nu imi spun si parerea mea, doar activam in acelasi domeniu ca bloggeri. De cand am inceput sa colaborez cu diferite companii, fie ca direct, fie prin agentii de PR nu am intalnit niciuna dintre situatiile de mai sus.
    Au fost momente la inceputul unor relatii in care am simtit o reticenta, insa era justificata dupa parerea mea: eu eram poate la inceput, nu ne cunosteam, poate nu le demonstrasem nimic inca. Insa intotdeauna lucrurile s-au schimbat si colaborez exceptional cu fetele din PR. Cred ca in aceasta relatie mai conteaza si materialul pe care il livrezi. Nu vreau sa fac pe avocatul poporului, insa nu trebuie sa generalizam. Sunt situatii si situatii, si chiar daca nu ne place sa recunoastem, oamenii au diferite preferinte.

    Reply

Spune-ti parerea