Se poate sau nu se poate?

Nu sunt eu cea mai optimista persoana din lume, dar nici nu stau cu “nu” in gura la fiecare pas sau de cate ori ma abordeaza cineva. Prefer sa fiu mai degraba realista si incerc mereu sa iau cele mai potrivite decizii. Pana la urma, cum sa fiu o optimista convinsa cand peste tot pe unde merg aud numai “nu se poate”?

 

Recunosc, au fost momente dificile in viata mea in care aproape ca am renuntat, cand imi zburau prin minte tot felul de intrebari si cautam cu disperare raspunsurile. Mi s-a parut de multe ori ca viata imi pune bariera de fiecare data cand cred ca am gasit o solutie. Iar tot ce stiau apropiatii mei sa-mi zica era “Ce pesimista esti!”.

 

 

Ce nu stiu ei este ca eu am crescut cu impresia ca viata este buna si corecta, ca oamenii te ajuta la nevoie si ca poti face tot ce vrei atata timp cat esti motivat si harnic. Ei bine, dupa cum banuiesc ca stiti, lucrurile nu stau chiar asa. E din ce in ce mai greu sa faci ce iti doresti in viata, sa iti urmaresti visurile si sa ajungi sa fii mandru de tine.

 

Din luna mai pana acum, in noiembrie, am avut parte de multe greutati, multe zile in care as fi preferat sa fiu din nou copil in grija parintilor. Dar desi gandurile mele nu erau chiar cele mai pozitive, am ales sa ma trezesc in fiecare dimineata cu zambetul pe buze si sa incerc sa-mi rezolv problemele calma si relaxata.

 

Ce probleme? Majoritatea lor au legatura cu jobul perfect si, in general, cariera mea. Desi sunt un om ambitios si pus pe fapte mari, nu am avut prea mult noroc in acest domeniu. Sau cel putin asa am crezut. Am visat mereu la o cariera in PR si Social Media, la un loc de munca intr-o agentie cu renume, la campanii frumoase si premiate.

 

 

Luna aceasta am avut un moment de cumpana destul de important in ceea ce credeam eu a fi cariera mea. Am avut interviuri la cele mai vizibile agentii de PR din Bucuresti, am cunoscut o gramada de oameni de afaceri influenti, dar parca nu era de ajuns. Simt cum aceste detalii nu imi mai satisfac pofta de viata, de cunoastere.

 

Din pacate nu mai am timp acum sa va spun cum s-a terminat povestea, dar promit sa va dau maine “verdictul”. Pana atunci as vrea sa-mi spuneti voi ce credeti ca s-a intamplat. Ce am facut mai departe, m-am angajat ori ba? Mi-am urmat visurile si am avut parte de happy-end?

 

Dar voi? Va mai aduceti aminte de momentele de cumpana din viata voastra?

 

Lots of love,

Aleka Sarah. ♥

2 Comentarii

Spune-ti parerea

2 thoughts on “Se poate sau nu se poate?

  1. Ana Maria Tatucu

    Happy-end-ul este in sufletul tau pana la urma. 🙂 Am trecut prin tot ceea ce zici tu si am pielea tabacita in asa fel incat astazi pe mine nu prea ma mai ia nimic prin surprindere la capitolul lucruri mai putin bune. Am ajuns insa de curand sa si primesc un job pe care acum 5 ani il visam…si am zis NU. A fost straniu…insa pentru mine a fost clar ca mi-am schimbat niste lucruri in felul cum apreciez ceea ce am de la viata. Eu zic ca ai reusit…in orice caz uita-te anul acesta cate ai facut cu blogul tau si eu tot zic ca ai un super happy-end :).

    Reply
  2. Olivia Boros

    Nu ai dat senzatia ca ti-ar fi greu…si asta e bine, esti puternica. Sunt convinsa totusi ca este vorba de un happy end de data asta:)…sper sa nu ma insel. Oricum, mult succes in continuare! Pupici!

    Reply

Spune-ti parerea