Am ajuns și aici… mai repede decât ne așteptam. Am ajuns la momentul mult așteptat în care arhitecții de la Zest Collective ne-au propus să ne întâlnim la ei la birou ca să ne arate cum văd ei casa noastră, prima propunere de design interior pe care urmează să lucrăm mai departe.

Pot doar atât să vă spun: WOW! Și nu neapărat datorită simulărilor digitale sau printate, care sunt uimitoare oricum, ci pentru că am experimentat o senzație total nouă pentru noi despre care vă voi povesti mai jos.

Să o luăm cu începutul. Cu toții am mai văzut amenajări interioare la prieteni și cunoștințe, fie în realitate, fie doar în imagini sau randări. În astfel de cazuri, de fiecare dată avem o părere destul de clară, ne place sau nu. Sau, în cel mai rău caz, suntem neutri. Ei bine, de data asta, eu și Andrei am fost puși într-o poziție deosebită, în care e vorba de proiectul nostru de renovare la mijloc.

Arhitecții noștri, Ina și Ionuț, ne-au făcut un tur virtual al casei, în care ne-au povestit ce este în stânga și-n dreapta, despre materialele folosite, unde o să fie mobila pe comandă și la ce produse retail s-au gândit, ce culoare va avea grinda, ce textură va avea gresia, iar pe undeva pe parcurs ne-am pierdut. :)) Pe lângă faptul că din casa inițială nu mai recunoșteam nimc (asta ne-am și dorit până la urmă, nu?), aveam cel mai dubios sentiment. Ne plăcea ideea celor de la Zest, dar în același timp nu ne plăcea și nu întelegeam de ce.

Nu știm cum să descriem acest sentiment. Pe parcursul prezentării am fost amândoi veseli, zâmbăreți, pentru că ne plăcea ce vedeam, dar la final nu ne puteam da seama dacă ne place sau nu amenajarea și, dacă nu, de ce. Eram obosiți și confuzi. Cred că singura explicație pe care o am e faptul că nu știam cum putem scoate ce-i mai bun din acel apartament, iar acest lucru ne debusola total. Totul arăta frumos, dar oare se putea mai bine, mai mult?

Ce am învățat noi din această experiență este că atunci când e vorba de apartamentul sau casa ta e mai greu să iei decizii și că, oricât de frumos ar fi design-ul propus de arhitecț, durează câteva zile până reușești să “digeri” informația nouă și să poți începe să alegi ce anume îți place și ce anume vrei să fie altfel.

De aceea, în final, după câteva mici modificări, totul din prezentare arăta perfect. Piesele de mobilier parcă erau menite să fie amplasate acolo unde le-au pus arhitecții, de zici că apartamentul fusese creat după viața și rutinele noastre, nu invers. Iar aste e tot ce-ți poți dori de la o viitoare casă!

Aleka & Andrei.

#JurnaldeSantier

Vă spuneam în episodul trecut de Jurnal de Șantier că vrem să ne apucăm să renovăm, că avem câteva idei sau mai bine spus direcții despre cum am vrea să amenajăm, dar mai bine lăsăm specialiștii să facă asta pentru noi. A venit vremea să vă povestim cum am ales noi arhitecții cu care vom lucra.

În primul rând am centralizat toate recomandările, toate rezultatele căutărilor noastre într-o listă și, rând pe rând, am început să ne documentăm despre respectivele birouri de arhitectură: ce alte proiecte au mai realizat și cum arată acele proiecte. În mare am vrut să vedem ale căror portofolii ne plac cel mai mult. Am fost surprinși să aflăm că unii arhitecți nu au imagini cu proiectele realizate de ei sau prezentări, randări. Știm că majoritatea nu au timp să-și actualizeze site-ul, însă pe noi, ca viitori posibili clienți, ne ajută să vedem ce au mai făcut aceștia. Dintre birourile de arhitectură studiate de noi, am rămas în minte cu 10 portofolii și astfel am creat un “shortlist”. Vă recomandăm și vouă să vă faceți o listă cu minim 3 arhitecți. Noi am făcut una cu 10 din peste 50 de recomandări primite. :))

De aici a inceput distracția si anume luat legătura cu fiecare din listă ca să le spunem despre ce este vorba, ce am vrea să facem în apartamentul nostru și să vedem ce răspuns primim. Am stabilit pentru asta și un deadline de o săptămână. Ne place să fim organizați, așa că programările nu puteau lipsi. Iar când vine vorba de părți practice, Andrei se entuziasmează foarte tare, așa că am inceput încă de luni cu prima întâlnire. Am fost la cei de la Zest Collective care ne și contactaseră în mod proactiv și putem spune că întâlnirea a fost un succes. Am povestit, am discutat proiectul, ne-am și cu cunoscut un pic și a rămas ca ei să ne trimită o ofertă de preț.

Zilele ce au urmat am fost un pic mai prinși cu munca așa că am încercat să ne aranjăm întâlnirile și în funcție de unde aveam drumuri, nu neapărat de ordinea de pe listă. Am sunat în încercarea de a stabili câte o întâlnire după-amiaza, dar nu mereu ne-a ieșit. Am reușit să ne vedem cu Paradigma Studio, care ne-a spus că ce vrem noi să facem e foarte greu, plus că ne-ar recomanda să alegem noi constructorul (acesta fiind un element foarte important în alegerea viitorilor noștri parteneri întrucât noi am fi vrut să ne recomande biroul de arhitectură pe cineva).

Am reușit să discutăm și cu Ioka Design și Craftr, la care apreciem sinceritatea cu care ne-au spus că sunt ocupați și nu ar avea timp și de proiectul nostru sau că ar dura mai mult. Big +, guys! Am mai sunat și la alte birouri de arhitectură din lista noastră, cu unii am reușit să discutăm măcar telefonic, alții nu ne-au răspuns, și tot așa încât era din ce în ce mai clar în final ce ne dorim și pe cine vom alege.

În orice caz, ce vă putem spune este să faceți un pic de research înainte să vă alegeți arhitectul sau designer-ul de interior, astfel încât să aveți mai multe opțiuni. Noi am căutat să ne înțelegem bine cu viitorii parteneri care vor proiecta locul pe care îl vom numi ACASĂ, să fim pe aceeași lungime de undă cu ei, dar credem că cel mai important lucru este să nu vă fie frică să apelați la un specialist. Acesta vă poate ajuta enorm!

Aleka & Andrei.

#JurnaldeSantier

Haideți să vă spun o fază super amuzantă! Știți că eu cred în legea atracției, care zice că ce-ți dorești aia primești. Cred așa de mult în acest fenomen, încât de multe ori mă surprind spunând cu voce tare ”vreau x” sau ”îmi doresc y”. Și, ca prin minune, mi se îndeplinesc dorințele fie azi, fie peste o săptămână, fie peste un an etc.

Există totuși o entitate care blochează această lege a atracției cu toată puterea sa. Este vorba de statul român și complicele său, birocrația. :)) Oricât de mult aș vrea să trec peste orice situație care implică primării, direcția generală de permise de conducere, taxe și impozite locale, trezorerie și altele, Universul parcă mi se opune total. Chiar încep de fapt să cred că există două universuri paralele care parcă nu doresc să ajungă la o înțelegere în niciun fel și chip: statul și cetățenii săi.

Am observat acest lucru din ce în ce mai mult de când am început proiectul #JurnaldeSantier și mi-am dat seama ce implică renovarea unui apartament, în special dacă vrei să recompartimentezi: multe acte, multe copii, multe telefoane, multe drumuri – majoritatea fără rost.

Revenind la povestea mea… Zilele trecute mi s-a oferit ocazia să încerc HP DeskJet Ink Advantage 3785 All-in-One, o imprimantă pe care mi-o doream de prin aprilie (legea atracției strikes again!), pentru că e mică, drăguță și perfectă pentru ce am eu nevoie. Dar în special pentru că e mică, mai exact cea mai mică imprimantă multifuncțională din lume. :))

Am primit-o împreună cu o provocare: să povestesc pe blog cum o imprimantă m-a scos din încurcătură. În primă fază m-am entuziasmat, în secunda doi m-am panicat. Eu nu am nici o poveste despre așa ceva, ce mă fac?! De inventat nu voiam să inventez, așa că în mașină, cu multifuncționala în portbagaj, și în drum spre primăria unde aveam să depun un dosar important pentru renovarea casei, tot încercam să-mi dau seama ce voi face în final.

Ei bine, și uite aici s-a întâmplat fenomenul de care vă ziceam mai sus, cel cu universurile paralele. Ajunsă la ghișeu, doamna de acolo îmi spune cu o voce nonșalantă că dosarul meu e incomplet (deși aveam tot ce scria pe pliantul oferit de respectiva primărie). Mai aveam nevoie de o copie a unei copii copiate de pe altă copie. O întreb frumos dacă nu poate să mă ajute și s-o tragă la xerox la aparatul din spatele ei. Desigur că nu poate, că doar e aparatul instituției. Mă ia cu transpirații, inima-mi bate tare, mai că vreau să-i țip în față câteva cuvinte rar folosite de mine, când deodată îmi vine o idee.

Îl sun pe Andrei și-i spun să vină cu noua noastră imprimantă. I-am simțit prin telefon nelămurirea, dar a venit rapid cu ea. Am căutat o priză, am instalat-o pe mititica pe holul primăriei, am deschis pe telefon documentul de care aveam nevoie la dosar și i-am dat print prin opțiunea de Wi-Fi Direct. Și uite așa, în 2 secunde și 3 mișcări, aveam copia pregătită și îmi pierdusem rândul la coada de la ghișeu cu doar câteva persoane.

E uimitor cât de repede s-a mișcat HP DeskJet Ink Advantage 3785 All-in-One într-o situație de criză (a mea) și cum m-a ajutat în doar câteva momente. Pentru un aparat destinat în mare printării amintirilor alături de cei dragi, din vacanțe și alte cele, în cazul meu mi-a reinventat amintirea urâtă de la primărie cu una tare haioasă, care merită să o împărtășesc cu voi.

Hmm… Acum dacă stau bine să mă gândesc, poate că într-un fel Universul mi-a oferit chiar ce mi-am dorit, și anume… O poveste despre cum m-a scos din încurcătură imprimanta HP! 😀

Lots of love,

Aleka Sarah. ♥