Este 7 seara și abia ce m-am întors de la WE Cafe, unde are loc Portret de Familie 2019, eveniment susținut de Hochland în calitate de partener principal, în cadrul căruia vă puteți face o fotografie christmassy cu familia voastră, pe care fie o păstrați, fie o trimiteți celor dragi de Crăciun. Noi am fost de luni să ne facem tradiționalul portret de familie, iar astăzi am ridicat minunatele poze făcute de Cristian Șuțu, fotograful și inițiatorul proiectului.

 

Nu-mi vine să cred că Portret de Familie este deja la a 9-a ediție, iar eu am luat parte la aproape toate. Iar la ultimele 3 ediții experiența a fost cu adevărat completă datorită partenerului principal al proiectului – Hochland, care ne-a bucurat papilele gustative cu ale sale brânzeturi deosebite, o gustare numai bună pentru când stai la coadă la pozat.

 

E așa ciudat să mă uit acum pe fotografiile de la fiecare ediție de Portret de Familie, pentru că, pe lângă amintirile frumoase strânse de-a lungul anilor, acestea îmi oferă și un moment de introspecție. Odată cu fiecare nouă poză la colecție, mi se întâmplă să le iau pe toate la rând și să pic puțin pe gânduri. Cum e viața mea acum față de atunci? Oare schimbările făcute atunci mă ajută în ziua de azi? Ce bine că nu mi-am mai pensat așa de mult sprâncenele!

 

 

Mi-aduc aminte ca și când ar fi fost ieri, și totuși atâtea s-au schimbat de atunci… Povestea mea cu proiectul Portret de Familie a început în 2013, la doi ani de când le cunoscusem pe Iuliana Manea și Anca Duma, niște super fete din social media care mi-au devenit rapid prietene. Mi-aduc aminte că 2013 fusese un an al schimbărilor pentru mine, în care m-am răzvrătit și m-am avântat în lumea freelancing-ului, în care am dat la o parte toți oamenii care-mi făceau rău și am început noi prietenii, mai sincere, stabile și mature. Da, 2013 a fost un an bun. Și l-am încheiat pe măsură, cu o sedință foto cu persoanele care au avut grijă de mine când am avut cel mai mult nevoie.

 

 

Dăm fast forward puțin și ajungem în 2016, anul în care se pare că atât eu, cât și Iulia, prietena mea cea mai bună, suntem pe drumul cel bun cu viețile noastre. Spun asta pentru că, deși suntem prietene din 2011, este prima oară când reușim să ne sincronizăm pentru o fotografie împreună la Portret de Familie. :)) Dar e ok, știm amândouă cât de importante suntem una în viața celeilalte. Poza din 2016 doar atestă faptul că acum fiecare dintre noi are și o relație stabilă.

 

 

Apoi vine 2017, un an greu, foarte greu. Eu și Andrei ne dăm seama ce înseamnă de fapt maturizarea și viața de adult. Cu bune, cu rele, cu foarte rele. La nici măcar un an de când am cunoscut-o pe mama lui, aceasta a plecat dintre noi și a lăsat un gol imens. Iar situația asta ne-a trimis ca pe un bulgăre de zăpadă la vale atât pe noi, cât și pe tatăl lui Andrei. Așa că anul 2017 a fost mai mult ca niciodată despre familia în care ne-am născut, how to keep it together, cum s-o protejăm și să o întregim.

 

 

Anul 2018 a venit cu multe lucruri bune, dar obositoare. De prin noiembrie-decembrie 2017 începusem renovarea viitoarei noastre căsuțe, care ne-a dat mari bătăi de cap, prin februarie ne-am logodit, iar în octombrie ne-am mutat în sfârșit în noua casă. A fost un an lipsit de vacanțe și relaxare, dar plin de întâmplări tragicomice care aveau să devină niște amintiri simpatice. Deci pot spune că 2018 a fost anul în care am început demersurile către întemeierea propriei noastre familii.

 

 

 

2019 a fost în schimb super intens, în sensul cel mai bun al cuvântului! Am călătorit cât nu am făcut-o în anii precedenți, ne-am plimbat și distrat, ne-am dat seama ce ne dorim de la viața noastră și ne-am căsătorit. Și, cumva, mi se pare că anul acesta am încheiat niște lucruri începute prin 2013. Cred că schimbările de atunci au făcut în sfârșit un ciclu complet, iar acum e timpul pentru un nou început. Cine știe ce ne va aduce următorul portret de familie? Eu una de abia aștept să aflu! 😀

 

Lots of love,

Aleka Sarah. ♥