La Reșita am fost acum vreo 15 ani și țin minte că am vizitat Muzeul Locomotivelor și un ponton pe malul unui lac. Atât. La începutul lunii iulie 2018 am revizitat orașul și împrejurimile. După 8 ore de trăit în microbuz, devenisem sceptică că aș vedea ceva interesant, mai ales că după primele 2 ore de stat în oraș, mă luase o senzație tristă. Nici nu-mi dau seama când s-a instalat părerea de bine… dar mi-au plăcut atât de tare orașul și împrejurimile că m-aș mai întoarce și aș lua tot județul la depistat de comori deja găsite, dar nu de ochii mei.

 

Reșița este un oraș industrial, cu multe uzine încă funcționale, dar la capacitate redusă. Odată ajuns în centru nu ai cum să nu rămâi fascinat de furnicularul care-l definește. Planurile de viitor includ transformarea acestuia într-o telegondolă, mai-mai să crească turismul în zonă. Până ca acest lucru să prindă rădăcini, dă o șansă orașului și nu numai centrului, căci este mic și o să-l faci în 10 minute. Ia-o pe străduțele ce șerpuiesc spre dealuri, intră în vorbă cu localnicii și mergi sus în Poiala Golului.

 

De la gazde (Andrei Apostol – omul de  comunicare a primăriei) am aflat că reșițenii sunt foarte buni la sport: Gheoghe Megelea, medaliat la proba de aruncare cu sulița la Olimpiadă de la Montreal în ‘76, Alfred Loba, campion național la lupte libere, Alina Vuc, vicecampioană la lupte, sunt doar câțiva localnici, mândria orașului, dar și a țării.

 

Dar să o luam cu începutul…

 

 

Unde te cazezi la Reșita

 

Am stat la Complex Atlantic, un loc la vreo câțiva kilometri de oraș, departe de agitația lui, un complex înconjurat cu de dealuri împădurite, ce dispune de spații de cazare în camere single, duble sau triple. O cameră triplă este 150 lei și are micul dejun inclus. Complexul are și o piscină (20 lei intrarea), unde localnicii aleg să-și petreacă serile și weekendurile. Tot aici se află și un restaurant cu un meniu mic și clasic, cu pui, porc, cartofi prăjiți, dar și câteva opțiuni decente pentru vegetarieni.

 

Reșița – ce să faci în oraș

 

Custom Reșița cu Different Motorcycle

 

Dacă mergi la începutul lui cuptor, vei prinde Custom Reșița, un festival care ține 6 zile (2 – 8 iulie) și are activități și concerte pentru toate gusturile, iar motocicliștii locali și din împrejurimi se adună pentru parada anuală, iar comunitatea de bicicliști, bicicliste mai bine zis, se adună și pedalează la un Skirt Bike de Reșița.

 

Legat de muzică, dacă în Piața Civică erau concerte cu Smiley și Ruby, sus pe platou, în Poiana Golului au cântat Bucovina și Zdob si Zdub, dar și câteva trupe sârbești, din care Melmac Riders s-au evidențiat, reușind să ridice la dans mai toată populația festivalieră ce se afla lângă scenă.

 

 

 

 

Pe platou se poate ajunge și cu mașina, dar recomand mersul pe jos, mai bine zis urcușul de vreo 15 minute, pe un traseu marcat și luminat. Nu uita să-ți iei încălțăminte adecvată la tine. Cel puțin teniși, cel mai bine încălțăminte de munte.

 

Acolo am făcut cunoștință cu Andrei Hotoleanu, inițiatorul proiectului Different Motorcycle, care și-a vândut mașina și motocicleta ca să-și facă un atelier de motociclete custom. De-acum are câteva proiecte faine la activ și se plimbă cu ele prin țară. Îl poți urmări pe pagina de Youtube Different Motorcycle.

 

 

 

Muzeul Locomotivelor cu Abur în aer liber cu Hegedus Marius

 

Reșița este sinonimă cu locomotivele cu abur, așadar muzeul în aer liber cu cele 16 modele aferente este un must de vizitat. În dreptul fiecărui model în parte ai o mică descriere, dar dacă reușești să dai de inginerul Hegedus Marius, vei avea parte de o poveste complexă a muzeului. În plus, el este și un inventator popular al zonei, cunoscut în special pentru pentru fabricarea autoturismului De Karaso Simplon.

 

 

 

Muzeul Banatului Montan cu Felician Velimirovici

 

Un muzeul aparent plictisitor, în care nu aș fi intrat, mai ales că încă de la intrare m-a lovit un intens miros de naftalină, ulterior aveam să descopăr că provenea de la colecția etnografică din muzeu. Muzeul are și site, care este updatat în mod constant, unde m-a surprins să văd rubrica ”obiectul lunii”. Ce mi-a plăcut cel mai mult la acest muzeu a fost arhitectura lui, iar după spusele lui Felician Velimirovici, arhitectul care a gândit clădirea, i-a plăcut atât de mult estetica muzeului Guggenheim că a dorit să-l reproducă și cumva i-a și reușit. Intrarea este 2 lei.

 

 

 

Muzeul Cineastului Amator

 

Un muzeu privat, fain, la care-ți trebuie programare, dar intrarea este cât se poate de liberă, este cel al Cineastului Amator din cadrul Universității Reșița. Aici găsești un material complex despre muzeu și tipul din spatele lui, adică cinefilul Andrei Bălbărău. O bună ocazie de a-l vizita fără programare este de Noaptea Muzeelor. Festivalul One World Romania a colaborat cu Andrei și așa s-au putut face proiecții de documentare și în Reșița. Andrei e deschis la tot felul de colaborări cinematografice și la workshop-uri de fotografie, așa că dacă ești pasionat sau doar vrei să vezi singurul muzeu de gen din România, dă-i o șansă. Un festival de film în Reșița ar fi o ocazie faină să vezi orașul și să-i cunoști oamenii.

 

 

 

Lasă centrul pentru…

 

Muzeograful și inginerul Marius Hegedus spune că dacă vii în Reșița trebuie să faci o plimbare pe străduțele  pitorești din spatele furnalului și că trebuie să mergi pe dealul Golului să vezi orașul de sus, dar și stema localității. Andrei de la Muzeul Cineastului Amator recomandă bazarul de weekend din zona Govândari, de mers la grădina zoologică, unde se pare că animalele au spațiu generos de conviețuire și, ca să înțelegi mai bine orașul și oamenii lui, o idee ar fi să mergi în zona muncitorească și să faci poze cu tematică industrială.

 

 

 

Unde mănânci

 

Ca orice oraș în curs de dezmorțire turistică, Reșița are o zonă cu multe restaurante și baruri. Inițial am încercat să aflu de la câțiva localnici dacă este o mâncare anume a zonei, dar se pare că nu au nimic special, deși sunt sigură că fac murăturile diferit de cum le fac cei de la Tulcea sau au o dulceață de lavandă șmecheră. Totuși mi-au spus de localurile unde iau masa și că sunt mulțumiți de Soho House, Del Centro, pizza bună este la Capriccio Reșița, iar pentru mâncare românească e de mers la Casa Bănățeană. De mâncat bine, dar cât se poate de neutru, ca și culoarea locală, am mâncat la Maestros, un fel de tratorie, de unde am plecat în minte cu un porc cu sos de piper verde și un pui cu sos de brânză… epic.

 

Unde te distrezi

 

Distracția pentru reșițeni înseamnă și aventura aceea de a merge pe un drum cu 20 de km de serpentine până la poate cel mai cool loc de petreceri din țară, cel puțin pe care l-am văzut eu, și anume Ponton Casa Baraj Văliug, pe malul lacului Gozna, unde de ceva vreme vin DJ tari de prin toată lumea, asta pe lângă DJ-ul rezident. Locul arată captivant cu ale sale trepte, spații de lenveală cu paturi și sezlonguri și o cabină de toaletă cu o super priveliște demnă de #bathroomsoftheworld, toaletă semnalizată pentru femei cu indicatorul Căprioare, iar bărbații sunt Cerbi. Prețurile de la bar sunt decente, un frappe sau o limonadă este 10 lei, dar urcă până la 25 când e vorba de cocktailuri. Eu mi-am luat un Mojito, mai bine luam un pahar de Prosecco.

 

 

Ce e de văzut pe lângă Reșita (județul Caraș-Severin)

 

Au fost multe locuri și activități ce mi-au dat cu puncte de suspensie și se pare că am vizitat doar o parte mică din ele.

 

1. Călătoria cu trenul Anina – Oravița, cea mai veche cale ferată montană din Sud-Estul Europei, care traversează 14 tuneluri și 10 viaducte, trece peste o grămadă de podețe și are o estetică ce te duce cu gândul la alte vremuri, cu ale sale băncuțe maro. Despre istoricul traseului găsești la drumliber.ro, pe blog. Preț 10 lei, 2 ore, iar mersul trenului îl ai aici. Gara Oravița este ca o bătrânică care a înaintat frumos în vârstă, una venerabilă având în vedere că este pe același loc de la 1854.

 

2. De Oravița m-am îndrăgosit prin străduțele înguste, cu piatră cubică, arhitectura caselor și poveștile despre poate cel mai frumos teatru din România (copie a teatrului din Viena) și despre cele ale farmaciei din oraș. Teatrul este funcțional și găzduiește un festival în luna octombrie a fiecărui an și multe workshop-uri și conferințe de-a lungul anului. Când am fost eu, se discuta aprins despre protestele din piața Victoriei în cadrul unei teme de la Conferințele Peripatetica care se țin anual. Mai în amănunt despre teatru poți afla de la Vasile Chețan, pe care-l găsești la teatru, dar și din acest material. Tot la domnul Vasile sunt și cheile farmaciei, muzeul Knoblauch, un muzeu de Istoria Farmaciei Montanistice, prima farmacie minieră din România (1763), o clădire ca o dantelărie minuțioasă, care ți se deschide din toate eprubetele odată cu poveștile ce le descoperi despre ea la fiecare instrument farmaceutic văzut, piesă de mobilier admirată sau tratat de specialitate analizat.

 

 

 

 

3. Undeva la 25 de minute de mers cu mașina de Reșița, la poalele Parcului Național Semenic, se află Lavanda Carașova, un spațiu de 7 hectare de livadă, pădure, cultură de grâu și… lavandă. Chiar dacă florile trecuseră și plantația semăna cu o cultură de airici, tot se simțea mirosul hipnotizant, iar locul avea o organizare nemțească. În plus, pe lângă cultura de lavandă, se află și o casă, ce se vrea a deveni pensiune. Închipuiește-ți să stai undeva în mijlocul dealurilor, să te trezești dimineața să-ți bei cafeaua cu priveliște spre cultura de lavandă, sa iei mure la micul dejun, iar la gustare, să mergi prin livadă să mai furi câte-un măr sau o prună. Vis! Mult succes domnului Miloia Nicolae și locului său magic.

 

 

Alte atracții în județul Caraș Severin

 

Festivalul de jazz de la Gărâna, tunelul iubirii din Glimboca, Băile Herculane, cascada Bigar, Beușniței, Cheile Carașului, Vârful Semenic, peștera Buhui și Adam, Lacul Ochiul Beiului și Buhui, Cheile Minișului și încă pe atâtea. Eu una abia aștept sa revin în județ pentru o săptămână să pot vedea și simți toate cele de mai sus și să cunosc oamenii locului, care fac județul unul mai viu ca oricând.

 

Mulțumesc echipei Neverland Place și Primăriei Reșita pentru oportunitatea descoperirii acestui loc cu toate comorile sale.

 

Articol scris de Mihaela Gheață.